amnezie.

Nu am mai scris pe blog de ceva vreme şi unul dintre cei mai buni prieteni îmi reproşa asta. M-am scuzat spunându-i că atunci când tac, e un semn bun. Aş crede că nu mai am nicio problemă, că viaţa mea începe să fie albastră (rozul e neînţelept). De fapt, am şi eu perioadele mele de indiferenţă, iar la mine, indiferenţa e ca o căzătură în gol. Mă cred zburător până când mă prăbuşesc, zdrobindu-mă de toate neadevărurile pe care le-am cumpărat la preţ de nimic, gata fiind să le dau în dar celor pe care-i mint că-i iubesc. Am timpul meu în care mă cred şi Zeu şi discipol, în care rănesc ca un Demon şi minutarul ceasului meu se blochează chiar în clipa în care îmi pregătesc conştiincios un regret. Căci abia ce mi-am dat seama că eu nu prea mai am regrete. Puţinele pe care le-am rătăcit prin memorie sunt fleacuri de care mă feresc să le iau în serios ca să nu îmi dau dreptate atunci când îmi spun că mi-am pierdut minţile. Mă zbat să adun cenuşă dintr-un gând ce mi-a ars multe nopţi fruntea. E singurul regret căruia merită să-i dau viaţă: regretul că nu mai am regrete!

Pentru Viata!

nebunii cotidiene.

DESPRE GRIPĂ, PUYA,GUESS WHO, NEŞANSA DE A FI ROMÂN, SEX ŞI TRAFIC!

Cică tre să ne vaccinăm împotriva gripei noi AH1N1!  Şi încă n-am conştientizat dacă dintr-o lene profundă, scepticism comun sau ignoranţă fatală… refuz să pun capăt gândurilor mele măcinate printre altele şi de hipocondrism. Ceva special însă, legat de pandemia asta, mi s-a “revelat”  în urmă cu două zile. Părăsind Bucureştiul pentru un week-end de linişte în banalul meu oraşel natal, am constatat că acolo nu mai aveam niciun stres vis-a-vis de virus. La capitală, e suficient să deschid geamul pentru aerisirea camerei şi deja am fantezii cu boala. Acasă, e un univers aparte. Acolo nu s-ar sinchisi gripa porcină să vină în tureu…cum de altfel, nu se sinchiseşte mai nimeni! Şi uite aşa, poate om trece şi peste asta, că vorba românului: “Noi să fim sănătoşi, boala vine singură!”

Puya loveşte din nou! Unde dă şi unde crapă…

De ceva vreme şi involuntar de preferinţele mele muzicale, aproape că ştiu din memorie versurile unor piese-manifest. Aşa cum probabil pe la începutul anilor 2000, soprana Felicia Filip sau maestrul Gheorghe Zamfir ştiau maneaua lui Costi Ioniţă, cea cu “Of,viaţa mea!” , iată că astăzi, am facut un progres şi arhidifuzaţii Puya şi Guess Who se vând ca pâinea caldă. “Undeva în Balcani” sau “Nu ne-am născut în locul potrivit” au intrat la concurenţă directă cu piesele Innei& Co, şi ele molipsitoare ca gripa nouă. Culmea, piesele hip-hopărilor(?) chiar au un mesaj deschis şi educativ, într-o oarecare măsură.Restul, fiecare cum îl taie capul. Ce mi s-a parut însă foarte interesant de observat – modul în care s-au propagat piesele şi impactul acestora. De propagat, cred ca e clar tuturor, de vreme ce la radio, pe net şi la Tv pe posturile de specialitate auzi aceleaşi ritmuri şi versuri. Am o listă de messenger foarte bogată. Pe cei mai mulţi dintre ei îi cunosc personal. În fiecare zi, câteva persoane au la status fragmente din piesele mai sus amintite. Bon! Toate bune şi frumoase! partea şi mai frumoasă este că într-o majoritate zdrobitoare, cei care se lamentează cu “Nu-i nimic! sunt consolat de mic,nu ne-am născut în locul potrivit!” sunt exact acei oameni care s-au născut în locul potrivit, adică într-o ţară populată de nesimţiţi, corupţi etc. Şi atunci, nu e un pic ironic să asculţi o piesă care îţi răscoleşte toate frustrările patriotice şi să constaţi că suferi pe aceeaşi dimensiune cu un fan Versace care nu se mai visează luând masa la Intercontinental cu Becali şi Guţă?! Nu, nene! Lui i s-a luat de Românica lui Badea şi obosit de atâta nepotrivire de caracter cu locul în care şi-a marcat teritoriul ani la rând, hotărăşte, cum altfel, dacă nu poetic, să-şi răzbune soarta nefericită care l-a adus, culmea, ” în locul potrivit!”. Consolarea este de tipul celei din Mioriţa, varianta postmodernistă. Excentrice gânduri migraţioniste, mon cher!

Şi închei banalităţile mele care m-au incitat în ultimele zile, într-o notă 8imistă! Că tot vorbeam despre succes, sex,”România, ţara lui XXX”, sub aceeaşi dirijare a lui “unde dai şi unde crapă”, adesea mă uit să vad cum ajunge lumea pe la mine pe blog, după ce cautări, chestii care în mare parte mă fac curios. De ce? pentru că în mod normal, ceea ce scriu nu prea promite mare traficul pe blogosferă. Cu toate astea, ratingul meu este constant şi ridicat. Cum?! păi, involuntar, am aplicat “reţeta succesului contemporan”, adică am pomenit cuvintele magice “SEX”, “PORNO”, “XXX” şi uite aşa… ajung pe blogul meu oameni înfierbântaţi! Îmi cer scuze pentru impoliteţea mea de a-i bulversa, nedându-le ceea ce caută!
TERMENII MOTORULUI DE CĂUTARE în 10 IANUARIE 2010!
senzati tari xxx free 1
senzatii tarii poorno lesbi 1
porno amatori,piticul 1
fete dezgolite amatori 1
oameni din spatele camerelor porno xxx 1
sex xxx porno gratis tot sexul pentru pa 1
povestiri de noapte fara chiloti 1
vedete dezgolite 1
filmul porno cu sexy braileanca cand fil 1
titus vs jasmine filme porno 1

–una dintre piesele în cauză!

http://www.220.ro/iUKN5GLcgH/Guess-Who-Locul-Potrivit

prafuri

dă-mi o foaie şi un pix ca să-mi adun gândurile.mi le-am împrăştiat în joacă,ironizând ameninţările Haosului.în puţinele clipe limpezi, m-am pipăit,dar nu mai eram eu.oare când m-oi fi pierdut?! tu vii şi-mi spui că m-am schimbat.îţi strâng mâna şi mă cutremur.şi tu joci acelaşi rol trist.stafiile noastre se vorbesc să ne caute.îmi spui arogant că ţi-e bine şi îţi ascunzi chipul în perna udată de lacrimi.la ce folos să mai zac langă tine?!bolile noastre lovesc diferit: a ta cu poveşti,a mea cu orgolii.mă îmbrăţişezi plimbând un cuţit pe la spate meu.ştiu că nu vrei să mor!eşti doar speriată.înfige-l şi pleacă!poate m-ai confundat.timpul se poate să ne fi minţit.

Father of the fatherless…

 Joy to the world
Let heaven and nature sing
Let heaven and nature sing

Now Johny never got his wish on December 25
That’s what he said when he left the orphanage
9 years old, but Johny was an old soul
Gonna spend his first Christmas in a real home
Showed me a picture that he drew the night before
Was a picture of a man standin’ outside a door
I asked him who it was and he said someone I only
see in dreams
Comforts me when I cry myself to sleep

Father of the fatherless
Be with your sons and daughters this Christmas
This Christmas

Believe in angels?
Johny asked me starin’ at the sky
I said I do and saw a sparkle in his eye
Big brother for the weekend respondin’ to the season
Took the chance that givin’s better than recievin’
Two nights, a new family, some holiday cheer
We laughed and sang
Came on a midnight clear
We gave, recieved, and as we headed to close
We looked to the heavens and it started to snow
Down blessings

 Father of the fatherless
Be with your sons and daughters this Christmas
You ain’t livin’ til you choose to give love and joy and
peace to one of His)
Father let us not forget
The children who are all alone this Christmas
You ain’t livin’ til you choose to give, you ain’t livin’ til
You choose to give)

(James 1:27)
 Religion that God our Father
Accepts as pure and faultless is this
To look after orphans and widows in their distress
Merry Christmas everyone

Joy to the world
The Lord is come
Let heaven and nature sing
Let heaven and nature sing
Let heaven and nature sing
Let heaven and nature sing

Believe in angels Jonnie asked me starin’ at the sky
I said I do and saw a sparkle in his eye
9 years old, but Jonnie was an old soul
Gonna spend is next Christmas in a real home

 Father of the fatherless
Be with your sons and daughters this Christmas
You ain’t livin’ til you choose to give love and joy and
peace to one of His)
Father let us not forget
The children who are all alone this Christmas
You ain’t livin’ til you choose to give, you ain’t livin’ til
You choose to give)
Father of the fatherless
Be with your sons and daughters this Christmas
Let Heaven and nature sing
Let Heaven and nature sing
Father let us not forget
The children who are all alone this Christmas
You ain’t livin’ til you choose to give, you ain’t livin’ til
You choose to give)

 Merry Christmas Everyone!

Craciun pentru lefteri!

Tocmai m-am intors de la o incercare de colindat prin micul meu orasel.N-am ajuns decat pe la vreo doi profi din liceu…oricum,atmosfera total lipsita de bucuria unei sarbatori magnifice,asa cum ar trebui sa fie Craciunul.Lucrurile se intampla din rutina transmisa de la o generatie la alta,nici macar traditie nu se mai poate chema.Probabil ca un sir de covrigi a devenit o povara pe timp de criza financiara,dar un zambet venit din toata inima,o privire nascuta dintr-o pace interioara…astea nu costa decat daca le pui tu pret.In rest,in mod testat personal,ele chiar sunt gratis.Am constatat ca merita sa crezi cu toata convingerea in existenta unui Dumnezeu, fie si numai pentru a te putea bucura de Sarbatoarea Craciunului.Nu de Mos Craciun,nu de brad,shopping,concerte,mancaruri si petreceri.Nimic din toate astea nu-mi par a avea profunzimea pe care o are imaginea unui Fiu de Dumnezeu nascut intr-o iesle,trimis sa salveze lumea.Fara P.R.istii pe care Mos Craciun ii are in spate,fara sumele colosale alocate publicitatii,fara reclamele Coca-Cola,personajul Iisus Christos a reusit ca de 2000 de ani sa aduca speranta in sufletul celor care tanjesc dupa ea,indiferent de colapsul economic pe care il traverseaza omenirea.Se zice ca Mos Craciun e mai sarac in unii ani.Si oricum,vin momente in care nimic material nu te mai incanta,totul pare perisabil,la indemana etc.Un Mos Craciun care nu se uita la buzunarul tau sau al altora,care nu te conditioneaza sa te bucuri de frumusetea unui eveniment daca ai fost sau nu cuminte si care nu vine numai in Decembrie cand e leafa mai mare cu sporurile de sarbatori, e cam tot ce si-ar putea dori cineva.Cred ca povestea autentica a Craciunului,cu acel Mantuitor Iisus, venit  intr-un mod ciudat sa salveze lumea este cu mult mai fermecatoare decat orice imagine a Craciunului adaptata zilelor noastre.Craciun Fericit,dar nu uita cat esti voios,romane, sa fii bun!

http://www.trilulilu.ro/Silvered/f5abaf4bd90b7f   Andra-Deschideti Poarta!

absurd

ştii Tu cât mă doare uneori că sunt?! ştii cât mă tem de sicrie?!ispita abia mi-a ruinat prezentul şi trecutul a năvălit peste privirea mea.De m-ai zărit prin noroaie,eu doar căutam mulţumirea.s-o iei mereu de la capăt, nu e în firea mea,altfel m-aş fi depărtat măcar c-un pas.dar m-am împiedicat şi mi-am spus că sunt bine! nu am pierdut.am venit aici cu nimic şi-am adunat cu mâhnire cioburi pe care le mai mângâi cand umbra mea se răsteşte la mine.de fapt,incotro?!ştii Tu cât mă doare uneori că nu ştiu?!

Note to God

“Omul este ceva ce trebuie depăşit !” F. Nietzsche

If I wrote a note to God
I would speak what’s in my soul
I’d ask for all the hate to be swept away
For love to overflow

If I wrote a note to God
I’d pour my heart out on each page
I’d ask for war to end
And for peace to mend this world

…I’d say…

Give us the strength to make it through
Help us find love, cause love is overdue
And it seems like so much is going wrong
On this road we’re on

If I wrote a note to God
I’d say please help us find a way
End all the bitterness, put some tenderness in our hearts

I would say…

Give us the strength to make it through
Help us find love, cause love is overdue
And it looks like we haven’t got a clue
Need some help… from You!
Grant us the faith to carry on
Give us hope when it seems all hope is gone
Cause it seems like so much is going wrong
On this road we’re on
No…

We can’t do it on our own!

Need some help from You!

rânduri zgribulite de decembrie.

aveam mulă treaba,dar n-am putut să mă trezesc. şi visam eu frumos…de m-am trezit la amiază:)  îmi arunc ochii leneşi printr-o crăpătură de perdea şi văd o ninsoare pe cinste…ca în copilărie.Exact ca pe vremuri,m-am ridicat la “foc automat” din patul plictisit de mine şi, ce să vezi?! visul continua?! nerăbdator,pun repede primul cd de colinde care îmi pică în mâini şi mă pun pe privit galeş spectacolul naturii.Imagini din copilărie mă zgândaresc.Ce frumos era la şcoală atunci cand ningea! aş fi dat toate vacanţele pentru acele zile cand ne băteam cu zăpadă,frecam elevele mai mari pe care le plăceam,iar obrajii nici nu ni-i mai simţeam.Petardele erau pe post de arme,sursa perfectă de a ne fugari unii pe alţii.Ce să mai zic de ţurţurii pe care îi consumam pană făceam roşu în gât ) Şi tot pe atunci,fiecare episod din “Viaţa cu Louie” ne trezea nostalgie pentru clipele care abia trecuseră.Ţi-era mai mare dragul ) astăzi,nu-mi mai permit decât să-mi amintesc.Racelile seamănă tot mai tare cu pneumonia,facultatea cu Fiscul şi bocancii mei vechi cu o pereche de sandale.Bine că nu m-a lăsat incă memoria )

Sa ningă!  mai întinerim şi noi puţin . 

timp de 1 minut i-am umilit!

6 decembrie,2009. Romania,Bucuresti.Ora 20:59.Principalele canale de televiziune impart imaginea in doua. Mircea Geoana vs. Traian Basescu Niste oameni obositi dupa o lunga si tragica lupta pentru putere,asa cum a fost campania electorala,forteaza niste zambete,in incercarea lor de a camufla disperarea usor sesizabila din priviri.Camerele dau focus on pe chipurile lor zbarcite de stres.60 de secunde.Atat si-au permis romanii sa-i ingenucheze pe aceia care au tinut insistent sa prinda “ciolanul”.Pe aceia care ne umilesc in fiecare zi,agasandu-ne cu sloganuri penibile,promisiuni manjite de mitomanie,flyere exasperante si chipurile lor peste tot,ca niste icoane prafuite ale unor zei nemilosi.I-am privit atent.Erau pierduti.Stiau ca e momentul “gongului”.Indiferent cine a castigat,pentru un minut am vazut cum romanii i-au umilit,in sfarsit,pe aceia care din prima secunda a orei 21 au inceput din nou,pentru alti 5 ani… fara un minut,sa ne umileasca prin simpla lor existenta cenusie.

“Dear Mr. President,what do you feel when you look in the mirror?Are you proud?”
 

“…s-aleaga dintre javre pe cei buni!”